Într-o seară primesc un mesaj de la Andreea, cea mai bună prietenă a Cătălinei, cum că aceasta va împlini în curând frumoasa vârstă de 18 ani și că dorește să îi dăruiască o ședință foto pe care și-o dorește foarte mult. Punem toate detaliile cap la cap ca totul să iasă perfect, dar știind că urmează să îmi scrie Cătălina, să îmi propună același lucru, am hotărât cu Andreea să o refuz, spunându-i că data nu este disponibila ca nu cumva să îi dea planul peste cap. Totul a fost perfect.  Andreea hotăraște să îi dăruiască cadoul cu câteva săptămâni înainte de marea zi, sa fie sigură că nimeni nu îi va strica planul…
Drept mulțumire pentru această experiență, primesc de la Cătă (cum îi spun prietenii 🙂 ) povestea de mai jos:
“A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, o tânără domniță ce aproape ajunsese la minunata cifră 18… 18 ce? 18 ani! Însă, însemnau mai mult decât niște ani… însemnau momente cu zâmbete colorate, dar și cu lacrimi înmiresmate atât cu parfumul fericirii, cât și cu cel al tristeții. Domnița fusese de mică încercată de soartă, născându-se la nici 7 luni, însă drumul ei avea să fie binecuvântat și presărat cu praful strălucitor al unei steluțe ca să treacă peste ananghiile pregătite de balauri neînfricați, aflați pe orice tărâm ar fi mers Domnița. La fiecare pas nu-i lipsea sărutarea dulce a Împărătesei, precum și vorba înțeleaptă a Regelui.
Iată că și odată ce avea să împlinească vârsta de 18 ani, avea să ajungă, din nou, la o răscruce de drumuri: să aleagă să își organizeze o petrecere care să țină 3 zile și 3 nopți, reușind să întâlnească un om minunat, care să-i imortalizeze momentul unic, care avea să dăinuiască în timp sau să-și îndeplinească adevăratele atribuțiuni. Auzind că Domnița trebuia să aleagă să ducă la bun sfârșit treburile regale și știind cât de tare îl admira pe artist, zâna cea bună decise de-ndată să își adune prietenii pentru a pune la cale un plan. În mare taină, zâna cea bună a luat legătura cu acesta și au pregătit cadoul perfect: o ședință foto, orientală cu rochia-cadou adusă de peste mări și țări. Domniței îi dăduseră lacrimile la aflarea veștii și le mulțumi acestora.
Zilele trecuseră într-o clipită, venind ziua cea mare. Până și vremea îi zâmbea. Domnița se simțise minunat alături de Împărăteasă și de Rege, dar și de zâna ei cea bună. A fost de-a dreptul încântată că a cunoscut un artist, care era un om minunat, pasionat de arta pe care o realiza și care rupea câte-o bucățică din sufletul lui, pe care o zidea în fiecare operă a sa. Artistul reușise să creeze o atmosferă prietenoasă, făcând-o pe Domnița să zâmbească mereu și să fie relaxată. Orele au curs asemenea unei adiere ușoare de vânt… Când soarele fuse nevoit să apună, îi mai mângâie trăsăturile feței domniței și își luă, în cele din urmă, la revedere de la ei. Domnița îi mulțumi artistului, fiind bucuroasă că l-a întâlnit.
Și-am încălecat pe-o șa
Și v-am spus povestea așa
Și de nu m-oți credea
Luați de priviți pozele, așa!”
Cătălina, sunt foarte bucuros că te-am cunoscut și că am avut ocazia să îți cunosc părintii. Sunteti o familie extraordinară, caldă, primitoare, alături de care am petrecut câteva ore minunate. Dar ce mă bucură cel mai tare este că am rămas buni prieteni și aștept cu nerăbdare să ne revedem!
Eu, Andreea și piticii vă imbrățișăm cu mult, mult drag!
CATEGORIES
SHARE
error: Content is protected !!